Câteva cuvinte despre activitatea psihologului

Psihologul cu drept de liberă practică este acea persoana care a absolvit o instituţie de învăţământ superior cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată (absolvirea până în anul 1990 inclusiv, a unei facultăţi de filosofie, filosofie – istorie sau din domeniul ştiinţelor socio-umane; diplomele şi diplomele de licenţă eliberate de o instituţie de învăţământ superior acreditată, începând cu anul 1991, pentru una din specializările: psihosociologie, psihopedagogie specială şi psihologie, în condiţiile dublei specializări) şi desfăşoară, potrivit atestărilor dobândite, următoarele tipuri de activităţi:
a) studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale;
b) investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice;
c) elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane;
d) testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;
e) interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.

Drepturile şi obligaţiile psihologilor cu drept de liberă practică (extras din legea 213/2004)
Drepturi:
a) să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 5, în conformitate cu tipul de atestat deţinut;
b) să obţină pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu beneficiarul.
Obligaţii:
a) să cunoască şi să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
b) să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
c) să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat deţinut;
d) să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;
e) să îşi asume întreaga responsabilitate profesională faţă de beneficiar, manifestând conştiinciozitate şi probitate profesională;
f) să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public şi cu exigenţele profesionale.

* Termeni utilizaţi în psihologie
1. Psihologia ca disciplină presupune o aplicare ştiinţifică a metodelor, cunoştinţelor de psihologie, procedurilor şi structurărilor folosite de psihologii în orientarea activităţii lor în relaţia cu societatea, cu membrii acesteiai a unora faţă de alţii.
2. Psihologul reprezintă orice persoană care este membru, asociat, absolvent afiliat, sau străin afiliat la CPR
3. Clientul reprezintă o persoană, un cuplu (ca relaţie), o familie sau grup (inclusiv organizaţie sau comunitate) căruia i se oferă servicii psihologice din partea unui psiholog. Clienţii, participanţii la cercetări, studenţii şi orice alte persoane cu care psihologul vine în contact în timpul activităţii sale profesionale sunt independenţi dacă în mod independent au stabilit un contract ori şi-au dat consimţământul informat. Persoanele sunt parţial dependente dacă decizia contractului sau a consimţământului informat este împărţită de două sau mai multe părţi (ex. părinţi şi conducerea şcolii, muncitori şi conducerea instituţiei, adult şi familia sa). Persoanele sunt considerate complet dependente dacă acestea nu pot sau pot în foarte mică măsură să aleagă între a primi sau nu un serviciu ori să participe la o activitate (ex. pacienţii care au fost involuntar în supuşi unor intervenţii psihiatrice, copiii foarte mici implicaţi în proiecte de cercetare).
4. Subiect reprezintă o persoană care participă la un proiect de cercetare ştiinţifică, fie că face parte din grupul experimental, fie că are rol de martor.
5. Discriminarea reprezintă activitatea care prejudiciază ori promovează prejudecăţi cu privire la persoane datorită culturii acestora, naţionalităţii, etniei, culorii sau rasei, religiei, sexului sau orientării sexuale, statutului marital, abilităţilor fizice sau intelectuale, vârstei, statutului socio-economic şi oricăror alte preferinţe, caracteristici personale, condiţii sau statute.
6. Hărţuirea sexuală include una sau ambele situaţii:
(I) Utilizarea puterii ori autorităţii în încercarea de a forţa o persoană să se angajeze sau să tolereze activităţi sexuale. Aici intră intimidarea sau forţarea pentru noncomplianţă ori promisiunea unor compensaţii sau recompense pentru complianţă.
(II) Angajarea în mod deliberat şi repetat în comentarii sexuale nesolicitate, anecdote, gesturi sau atingeri dacă aceste comportamente sunt: ofensatorii şi nu sunt bine primite, creează un mediu de lucru ostil ori intimidant ori se aşteaptă să fie dăunător pentru client.
7. Relaţia multiplă. O relaţie se consideră a fi multiplă şi în cazul în care:
a. se exercită cel puţin două roluri profesionale în raporturile cu o persoană
b. exista o relaţie profesională cu o persoană şi cel puţin o altă relaţie cu o altă persoană dar care este rudă sau cunoştinţă apropiată a celei dintâi.
c. există o cunoştinţă comună şi apropiată atât psihologului cât şi persoanei care beneficiază de suportul psihologului.
Evitarea relaţiilor multiple se face în spiritul respectării principiilor prezentului Cod, pentru păstrarea obiectivităţii, competenţei şi eficienţei activităţilor desfăşurate de psihologi.
8. Exploatarea clientului - exploatarea necunoaşterii, a lipsei de experienţă sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorita stării psihice, pentru a le determina să accepte servicii psihologice în condiţii prejudiciabile pentru acestea.